Mama

Dupa cum scriam deunazi,pe fuga, sambata s-au implinit 50 de ani de MAMA…va spune ca vorbesc de ea ca despre o institutie…cam asa e…sunteti departe de a avea,oricare dintre voi, mama ca a mea…

Ne-a scos la pizza…pe mine si pe frate-miu…cafeneaua actorilor…pe racoare…liniste…salitos rece…si actorilor de opereta…taclale…amintiri…melancolie…parfum de fericire…eternul ce-ar fi fost daca?…

Mama si-a rupt viata intr-un punct pentru mine si pentru fratele meu…A luat totul de la zero, ne-a luat de mana si ne-a adus in Bucuresti…Ne-a rupt brutal de un mediu in care crescusem dar care devenise incredibil de nociv si nesigur…Era (8?…parca) ianuarie ’98…duminica… luni incepea scoala…semestrul 3…eu aveam 14 ani impliniti, eram clasa a opta si ma astepta un examen de admitere la liceu…mijlocul zilei…PUNCT…

SI DE LA CAPAT…Cum se schimba o viata in 3 minute…”Gata,mergem!!!”…Strictul necesar de haine pentru trei persoane inghesuite intr-o patura, patura inghesuita la randul ei intr-un portbagaj de 1300 din ’77…Asta a fost „zestrea” noastra…N-aveam nici banii pentru benzina…am imprumutat!…stiam doar unde vrem sa ajungem…am fi mers si pe jos…nimic nu ne mai putea opri,desi eram mai speriati decat pustiul de doi ani din Monsters Inc…

Si am descalecat in Bucuresti…trei parliti… ne aveam unul pe celalalt si cateva rude…usor,usor lucrurile s-au linistit…s-au asezat…cateva saptamani bune am stat 6 oameni si un catel intr-un apartament de trei camere…apoi 6 luni de chirie in 2 camere…2 paturi si un set de masa de camping…doar cu doua scaune…un televizor sport alb-negru, probabil mult mai batran decat mine si frate-miu la un loc…[atunci Andrei avea 12 ani…si parea cel mai linistit…nu constientiza nimic…era prea mic ca sa-si dea seama…] aragazul vechi al bunicii mele…si un frigider mic de la un var al mamei…mi-e greu sa cred ca am uitat ceva… A, am uitat…aveam multa liniste…si credinta…in noi, in familia noastra si in Dumnezeu… ne era de ajuns atunci…

Rupta de un job pe care il facuse timp de mai bine de 10 ani (nu stiu exact cat) intr-o uzina mediocra din Targoviste,mamei ii era greu sa gaseasca ceva in Bucuresti…Eu pe de alta parte trebuia sa ma integrez intr-o noua clasa, pentru numai un trimestru (asa era sistemul pe atunci, trei trimestre intr-un an scolar)…intr-un cartier de vreo 2 ori mai mare decat intreg orasul pe care il parasisem…si sa incerc sa ma feresc de rautatea din jur…Nu stiam nici macar la ce liceu sa dau…mi s-a spus…uite, tu o sa dai la liceul ala…ca e cel mai bun din sector…si eu am zis bine…ca oricum nu aveam alternative…am intrat…si mi-a placut…a fost o alegere buna…sunt mandru ca am reusit sa intru si sa termin liceul Alexandru Ioan Cuza…a insemnat mult in dezvoltarea mea…

Revin la mama…multi bani imprumutati…curs de calculatoare…ceva pauza…alergatura incredibil de multa (transferat doi copiii la o scoala noua, incheiat conturile cu vechiul job, naveta Bucuresti-Targoviste si inca multe altele)… Loc de munca nou…alt inceput… cautat apartament…meditatii…probabil ca acele cateva luni au fost un calvar pentru ea…

Acestea…si muuuulte,multe altele sunt motivele pentru care mama a devenit pentru noi o icoana…d-asta o iubesc mai mult ca orice pe lume…stiu ca nu reusesc prea des sa ii arat chestia asta…ca ne mai certam noi din cand in cand…ca am gura mare…da’ stie si ea ca sunt berbec si ca mi-e greu sa ma abtin…sau sa zic ca-mi pare rau…d-asta nu suport sa ma injure cineva de mama…sau sa vorbeasca urat de ea…indiferent ce s-ar intampla…

Epilog: Au trecut aproape noua ani si jumatate de atunci…Am trecut prin multe impreuna… Acum avem casa noastra si de vreun an si masina noua (Logan…deh) Veti rade, dar desi devenise un harb,ne-a fost greu sa ducem dacia din ’77 la remat…ne legau prea multe de ea… Cum am ajuns aici este o poveste lunga…lunga de cativa ani…Este un alt capitol…Un capitol intreg despre un alt om extraordinar…bunica mea…Cu alta ocazie!!!

P.S.:

Mama nu prea injura…de fapt,am o vaga impresia ca sunt singura persoana pe care a injurat-o vreodata in viata ei…si inca o mai injura…si foloseste aceleasi vorbe mereu…asta se intampla numai atunci cand o enervez fff rau…si se intampla destul de des (din pacate)…si ne certam noi… si tipam unul la altul…si zice fiecare ce are de spus…care cum poate mai tare si mai repede…si la un moment dat ea cedeaza…”auzi, stii ce?”….eu tot zic acolo argumente…tip…gesticulez… „Si mai du-te…”…ups…tac…imi dau seama ca am enervat-o prea rau…”si-n…”…incearca sa se abtina…”innnn…”…dar e prea nervoasa…”innnnn”…si cedeaza…”in Pastele ma-tii!!!”…si se uita izbavita la mine…daca tac,se opreste si ea…si cam in 50% din cazuri,ma cam opresc…dar se intampla sa mai si continui…ca deh…sunt si eu om…am si eu nervii mei…si mai bag cateva argumente, profitand de liniste…atat imi trebuie…continua si ea…”Si mai du-te si-n Pastele ma-tii, cu cine te-a facut pe tine!!!”

La multi ani,mami!

Publicitate