O luna de blog

A trecut o luna de cand scriu si imi impartasesc trairile pe blog…de cand sunt mai deschis decat am fost vreodata…si ma simt bine…simt ca stau in fiecare zi la un suc cu prietenii si le povestesc ce mi s-a mai intamplat… ceea ce e foarte bine, pentru ca timpul/munca/oboseala nu imi permit  sa-mi vad prietenii pe cat de des mi-as dori sau ar trebui…Nicu de exemplu s-a intors de vreo saptamana din Italia si nici pana acum n-am reusit sa ne vedem sa bem o bere impreuna… imi place sa cred ca el stie (in mare) ce am mai facut eu… dare oricand bine sa stai cu prietenii la masa…sa povestesti…sa-ti amintesti…
Calendarul din dreapta are nebifate doar cateva zile din  luna iunie (zilele alea mai „deschise la culoare”)… sunt zilele in care n-am scris…adica destul de putine…parerea mea… deci am scris mult…au fost zile in care am postat si cateva articole pe zi…pentru ca nu puteam sa ma abtin…pentru ca ajungeam in fata calculatorului si simteam ca tre’ sa spun si prietenilor cat de tare este serialul x…sau filmul y…sau ce mare teapa mi-am luat mergand sa vad la cinema nu mai stiu ce film… cat de bine m-am simtit acolo…sau cat de nasol in partea cealalta…simt ca va ajut si pe voi…ca nu scriu  numai pentru mine…pe de alta parte, am primit si eu ajutor…daca mai cititi si comment-urile (care nu sunt foarte multe), veti vedea ca Eloi ( un user „oarecare”) ma sfatuieste unde sa incerc sa imi fac pasaportul mai repede… si mai usor…Marius m-a sunat direct sa ma sfatuiasca in aceasta privinta…avantaj serviciu!

De unde mi-a venit ideea cu blog-ul? De la doi oameni…Unul dintre ei este Viorel Copolovici…e coordonator de marketing al MediaPro Pictures…un pustan de treizeci de ani…foarte destupat…foarte destept …open-minded…genul ala de oameni care te castiga de la prima discutie…de la care stii sigur ca ai intotdeauna de invatat…direct si la obiect…in concluzie, un tip mai mult decat ok… in al doilea rand, de la Tolontan…pe care il consider cel mai tare ziarist roman…si de la care nu ma jenez sa preiau idei…sau direct articole (vezi post-ul de vineri cu ancheta)…il citesc cu mare atentie de ani de zile…citesc si cartile pe care le recomanda…si daca imi plac (ceea ce este foarte probabil), le voi recomanda la randul meu mai departe…Cam ei m-au impins spre scris…spre acest jurnal on-line…a inceput ca o chestie experimentala…pana au venit reactiile…si de atunci, lucrurile vin de la sine…

Stateam si ma gandeam zilele trecute cam care ar fi dezavantajele faptului ca scriu zilnic (sau cat de des pot), ceea ce se intampla cu mine…N-am gasit decat unul…si ala neglijabil…mai citesc si anumite fete ce scriu eu aici…si poate incep sa se fereasca…sa ezite…ca ies mereu…ca bea cam mult…ca nu stiu ce si nu stiu cum…ce pot sa zic…imi plac fetele…dar nu o sa incep sa mint sau sa ascund chestii de dragul lor…ar fi aiurea… evit sa scriu despre ceea ce am facut sau ce n-am facut cu o anumita fata…evit sa dau nume…evit sa fac pe cineva sa se simta prost… dar nu ezit sa povestesc ceea ce mie mi se pare de povestit…So, acest inconvenient nu ma va impiedica catusi de putin sa continui ceea ce am inceput… Si inca ceva…continui sa ies foarte mult si sa ma distrez cat de des pot cu prietenii si din cauza faptului ca nu am gasit vreo relatie „de cursa lunga”…asta fac…la asta lucrez…

Am de gand sa scriu de acum incolo despre toate filmele la care voi merge…despre toate serialele pe care le vad sau le voi vedea…despre cartile pe care le citesc…si revistele…si ziarele…si absolut tot ceea ce imi place mie sa fac…sau nu-mi place…

P.S.: Imens avantaj al faptului ca scriu pe blog…Eu cu mama ne vedem dimineata cand ea pleaca la munca iar eu ma trezesc si apoi ne mai vedem abia seara…de obicei cand ajung eu acasa, ea este in pat si citeste cate ceva…doar ne salutam…exista in schimb cateva zile pe saptamana cand nu ne mai vedem seara…ci direct a doua zi dimineata…fie cand ajung eu ea doarme…fie nu dorm p-acasa…pur si simplu nu ne mai vedem si seara…e adevarat ca vorbim la telefon…dar asta nu inseamna ca ii pot spune ce am facut si cu cine ,unde am fost si de ce nu am ajuns acasa…acum are cum sa afle mult mai usor…daca chiar o intereseaza…Pe de alta parte, pot sa o mai intep si eu din cand in cand in legatura cu lucrurile care ma deranjeaza la ea…si e bine ca e la birou cand citeste, ca pana acasa ii trece!

O saptamana frumoasa tuturor!!!

Publicitate