Un an de Buftea

Cine-ar fi crezut? Eu sa muncesc…timp de un an…in acelasi loc…Eu,cu siguranta nu…sau cel putin, nu atat de devreme…ca sa nu mai zic de mama…se impacase cu gandul…dar mi-a suras norocul…la un moment dat…si iata ca fac un an de cand merg in fiecare zi (aproape), la munca in Buftea…

Ce m-a atras? Domeniul…imi plac la nebunie filmele…intre timp am descoperit si serialele…influentat, ce-i drept, de oamenii cu care lucrez…am trai alaturi de ei momente aparte…am cunoscut oamenii pe care n-as fi crezut ca ii voi cunoaste vreodata…am avut satisfactii mari…inca mai am…si inca mai astept…Este foarte adevarat ca am avut si cateva momente de cumpana…rare…dar importante…momente in care am vrut sa pun punct…sa renunt…La un moment dat am facut o greseala mare (care e adevarat ca nu a depins de mine, dar era responsabilitatea mea) si imi era rusina sa mai vorbesc cu colegii mei…acela a fost un moment in care am zis ca cel mai demn lucru pentru mine ar fi sa-mi inaintez demisia de onoare si sa imi asum greseala…am ramas cu greseala asumata, dar toti colegii au fost alaturi de mine…si am ramas…Si cam pe aici as vrea sa imbatranesc…stiu exact ce vreau sa fac si asta ma ajuta si mai mult…

A, si inca ceva…De trei luni, am ocazia sa lucrez alaturi/pentru un om foarte foarte jmeker (am stat ceva sa ma gandesc ce adjectiv sa folosesc – cred ca asta il caracterizeaza binisor)… Este ca si cum ai invata de la cel mai bun…once in a lifetime opportunity!!!

Va doresc si voua bafta mea!

Publicitate