1. Drumul

Adica inceputul…strangerea s-a facut in jur de 4 din fata blocului…prima strigare la 4 30 la mc donalds-ul de la dristor…acolo ne-am adunat…13 oameni…4 masini (citroen c3, renault clio symbol 3 (super sport), mazda 3 si un opel astra)…dupa gruparea pe masini si inghesuirea bagajelor am purces la drum… itinerariul era simplu…iesirea din tara spre bulgaria pe la giurgiu…traversat bulgaria…intrat in turcia la edirne…mers pana la chanakale…aici am trecut cu feribotul prin stramtoarea dardanele si am ajuns in partea asiatica a turciei…noapte de cazare intermediara la un hotel de 3 stele…foarte cochet…plecat a doua zi la drum cu destinatia kusadasi…

Pana in vama de la giurgiu s-a mers legat…drumul ireprosabil cu o scurta ocolire datorata unui accident provocat de un tir…prin vama am trecut ca prin branza numai cu buletinele si in 5 minute eram in bulgaria…aici a inceput chinul…tara este infecta…iar drumurile execrabile…semnalizarile lipseau in anumite locuri cu desavarsire…sau erau puse gresit…ca sa nu mai vorbesc ca acolo unde erau, erau in alfabetul lor greu descifrabil…urmarea logica? ne-am invartit putin in gol…ne-am si ratacit…am facut cam cu o ora mai mult decat preconizasem (decent,totusi)…si am scapat si de faimoasele lor echipaje de politie …toate orasele pe care le-am tranzitat aduceau cu comunele noastre saracacioase din colturile uitate de lume… totul gri de jur imprejur…intr-o benzinarie in care am oprit sa cerem indicatii am fost facuti tigani…in conditiile in care nu apucasem inca sa ne bronzam :)…numerele de romania nu erau privite chiar bine… atrageau rautati gratuite din partea localnicilor…si multe altele…asta pana in vama…

Vama dinspre bulgaria si turcia ne-a rezervat prima mare surpriza…aglomeratia…era neasteptat de multa lume…am statcel putin  3 ore intr-un soare arzator…computerul de bord al renaultului in care eram arata 53 de grade celsius…am trecut cu greu p-acolo, obositi de filtrele dese, fetele de turci antipatici care se bagau in fata cu tupeu si peregrinarile prin duty-free-uri…ne puneam intrebarea daca vom reusi sa prindem ultimul feribot pentru a ajunge in noapte respectiva la hotelul in care trebuia sa dormim…perspectiva era sumbra…daca nu prindeam ultimul vapor, am fi fost nevoiti sa dormim in masini…asta mai lipsea…de partea cealalta a granitei insa totul s-a schimbat brutal…drumuri ireprosabile…peisaje incredibile…oameni primitori…efes rece :)…am ajuns cu bine la feribot si acolo am aflat ca face curse non-stop…deci ne-am temut degeaba…

Hotelul Anzac, unde am dormit peste noapte era foarte aproape de locul unde ne-a lasat feribotul…era situat intr-o piata micuta, ingramadit de blocuri, birouri de avocatura si magazine…era micut, cochet si arata foarte bine…oamenii de acolo au fost foarte saritori…parcarea era vis-a-vis de hotel, intr-o curte foarte mica, unde masinile intrau la gramada, usa in usa si bara la bara…reticienti la cererea receptionerului de a lasa cheile de la masina acolo, unii soferi au fost nevoiti sa coboare sa le mute cand alti turisti au vrut sa plece…apoi au lasat cheile receptionerului :))).

A doua zi de drum avea sa ne ofere primele obiective de vizitat…Am inceput cu Troia…aici a avut primul incident care si-ar fi putut pune amprenta asupra restului vacantei…mergand cu viteza mare, prima masinha (citroenul) a franat brusc dupa ce a vazut tarziu poarta de intrare…a doua masina( in care ma aflam si eu) a reusit sa opreasca la limita iar a treia venea cu viteza mare inspre noi…soferul a avut prezenta de spirit sa traga de volan si sa intre pe contrasens (sensul de iesire) oferind astfel timp si celei de-a patra masini sa opreasca in siguranta…am fost la limita sa ne lovim intre noi…

Din Troia au ramas multe ruine si un cal cam prea colorat… Sunt lucruri interesante si care merita vazute pentru incarcatura istorica pe care o contin…si asta am si facut…

A doua oprire mare a fost la casa Fecioarei Maria…acesta a fost cel mai emotionant loc pe care l-am vizitat vreodata…locul era extraordinar…plin de verdeata si de flori viu colorate…o liniste apasatoare intrerupta numai de cantecul pasarilor sau de raraitul strident al unor insecte…am ajuns acolo undeva inspre dup-amiaza (daca nu ma insel, in jur de 6-7)… doua maicute si un preot spuneau rugaciuni in multe limbi straine (printre care am recunoscut si romana), in timp ce oamenii vizitau, se reculegeau si aprindeau lumanari…

Undeva in apropierea casei era amplasat un perete de care toata lumea lega diverse lucruri…Povestea peretelui respectiv este simpla…In momentul in care legai ceva de el trebuia sa iti pui si o dorinta care avea sa se implineasca…peretele era plin si toti am lasat cate ceva acolo… si apoi am plecat mai departe…

Dupa inca cel mult o ora de mers am ajuns la hotelul in care urma sa petrecem urmatoarele 8 nopti…Hotelul Sozer (de trei stele) era langa plaja si foarte aproape de portul statiunii Kusadasi… Camerele erau spatioase, singurul inconvenient fiind dusul (unul „comunist”, dupa cum avea sa il numeasca Alex).

Poza este facuta la plecarea cu feribotul din partea asiatica a turciei si revenirea in europa (alex, claudiU, eu si catalin)…

Intoarcerea nu a fost nici ea lipsita de peripetii. Aceeasi bulgarie cu ale ei drumuri infecte si nesemnalizate ne-a ajutat sa ne pierdem de cateva ori…Paradox: daca pana la edirne (punctul vamal dintre turcia si bulgaria) vremea a fost foarte calduroasa, la vreo jumatate de ora dupa ce am intrat in bulgaria, ea s-a transformat complet…era intunecat, racoare si ploua… Cei aproximativ 50 de kilometri care trebuiau parcursi pe munti, s-au facut pe o ceata incredibila care te impiedica sa vezi la mai mult de 3 metri in fata (dupa cum se poate vedea si in poza atasata mai sus)…

Acesta a fost motivul pentru care am intarziat foarte mult si am ajuns acasa abia in jurul orei unu noaptea.

Publicitate