3. Prima zi in Kusadasi

Am hotarat de comun acord ca in prima zi sa ne odihnim, sa ne obisnuim cu hotelul si cu statiunea si sa discutam ce vom face in restul vacantei…Zis si facut…Trezirea la masa (care era intre ore fixe), apoi un alt somn lung si reconfortant…tusti pe plaja unde soarele arzator m-a tinut fie in apa, fie sub umbrela…se pare ca nu a fost de ajuns pentru ca pana in pranz ma simteam ars pe spate…ciudat,nu?!?

Aici (pe plaja)  am luat primul contact cu o expresie ce avea sa ne bantuiasca restul aventurii in turcia…si in cinstea careia (expresiei), voi dedica un post intreg, pentru ca spune multe despre felul in care turcii inteleg sa vanda ceea ce au de oferit…

Masa de pranz am luat-o la o terasa a unuia dintre turcii care ne agatasera pe plaja incercand sa ne atraga inspre localul lui…ne-am lasat pacaliti de transportul gratis oferit si de promisiunea unei mese cum nu se mai poate manca in alta parte…Am ajuns acolo impartiti in doua transporturi, fiecare din ele inghesuite in cele 5 locuri ale unei furgonete… Oamenii foarte saritori…cel care ne adunase de pe plaja ne-a luat si comanda in timp ce soferul care ne adusese ne-a adus berile…este o chestie pe care aveam sa o vedem in majoritatea locurilor in care am mancat…cativa angajati care faceau de toate…ei centrau si tot ei dadeau cu capul…am terminat cateva beri bune pana sa vina mancarea si chiar le spuneam prietenilor ca daca asa ceva ni s-ar fi intamplat la vreuna din terasele bucurestene, am fi fost toti plini de spume…asa insa, am aratat bunavointa si intelegere pentru taximetristul/bucatar si agatatorul/ospatar…

Eu mi-am comandat kebab cu gandul la imensitatile pline calorii pe care le vezi la colt de strada prin bucuresti…eram rupt de foame si foarte interesat de gustul kebabului la el acasa… Mare mi-a fost surpriza insa cand, in locul sendvisului satios pe care il asteptam mi s-a pus in fata o tavita in care erau prajite, pe langa carne, toate celelalte ingrediente din meniu (rosiile, ceapa, ardeii, etc)…carnea era chair bine facuta, nu am nimic de zis, insa per total, m-am simtit tras in piept…inca ceva…alaturi de tavita cu „kebab”, mi s-a pus in fata, separat, intr-o farfurie intinsa, portia de cartofi aferenta, orezul nelipsit (aveam sa constatam) din mesele turcilor, cateva foi de salata si alte cateva felii de rosii…adica ceea ce lipsea pentru ca un kebab sa fie complet…

Dupa somnul de frumusete de dup-amiaza, am servit numai piscina, speriat de razele amenintatoare ale soarelui…a fost absolut ok, exceptand faptul ca piscina nu era chiar atat de mare pe cat ne-am fi dorit…

Acesta a fost momentul in care am aflat (intr-un mod amuzant), ca nu suntem singurii romani din hotel…Langa piscina erau mai multe sezlonguri cu umbrele si masute de plastic…cateva persoane asezate acolo, iar eu cu inca vreo 6 prieteni ne balaceam in piscina…ne-am ridicat pe margine, moment in care una din fete a inceput sa povesteasca cat de inutil a platit ea un sezlong pe plaja pentru fratele ei…”Mi-a zis frate-miu sa-i iau un sezlong, ca se duce pana in camera sa se cace si se intoarce…da a adormit acolo!” [i-am zi sa vorbeasca frumos, dar apoi ne-am dat seama dupa reactiile celor din jur, ca nimeni nu ne intelege si ca nimenui nu-i pasa de ceea ce discutam noi acolo]…asa ca ea si-a continuat monologul (moment in care o doamna de vreo45-50 de ani se apropia de piscina)…”si io i-am cumparat sezlong, ca vorba aia,doar e frate-miu…si el nu mai venea…se dusese sa se cace…am dat 5 lire degeaba, ca dupa ce s-a cacat, s-a dus sa se culce si nu s-a trezit nici pana acum…si io care am crezut ca s-a stricat la stomac de se tot caca intr-una”…In acel moment, doamna ajunsa langa piscina, ne intreaba  in soapta: „este calda apa???”…Ups…noi ca noi, ca ne simteam ciudat, da sora lu’ cacaciosu’ nu stia cum sa-si mai ceara scuze…ca a crezut ca nu o aude nimeni…ca nu stiu ce…ma rog…ea s-a facut de rusine, ca noi ceilalti ziceam doar „da…da…da”…

Seara am petrecut-o impartiti, unii intr-o discoteca, iar eu impreuna de cei mai apropiati prieteni cu care am mers acolo, la un pahar de vorba, o aluna si o cutie de efes pe malul marii…Eram (in ordinea numerelor scrise pe tricou) eu, cristina, claudiu,  carla, cata (in picioare) si alex (care nu apare aici ca trebuia sa faca cineva si poza:))…Si iata si o mostra (destul de nereusita) a privelistei pe care o aveam in acel moment (se intelege totusi ca aveam in fata marea si undeva in lateral multe lumini :))…

Publicitate