A fost ziua in care hotarasem impreuna sa mergem la un parc de distractii (aquapark). Kusadasiul dispunea de doua astfel de parcuri de distractii (acvatice) iar noi atunci am ales sa mergem la Adaland. Aici, pe unul din topoganele lungi, am cazut stramb si mi-am cam busit noada…am avut parte de o durere surda pe care am simtit-o deranjant inclusiv in cele doua zile pe care le-am petrecut pe drumul de intoarcere…practic, nu puteam sa stau fara sa ma doara decat pe una (oricare) din cele doua buci, niciodata pe mijloc…
Anca si Ioana au avut parte aici, in schimbul a 120 de lire turcesti (undeva la 70 de euro) de o sedinta consistenta de inot alaturi de delfini. Este un lucru de care multi nu au partea intr-o viata intreaga, dar pe care eu, de exemplu, nu mi l-am permis…da las’ ca ma fac eu mare…
Plimbandu-ne de la un topogan la altul, nu am dat atentie celui mai important pericol…soarele…urmarea logica? seara erau foarte arsi pe spate si deja undeva pe la 5 nu mai rezistam sa stam in parc si am plecat la hotel…pe mine personal ma ustura spatele destu de rau si, din cate mi-am dat seama, in situatia mea se mai afla cel putin si cristina si claudiu…am forat ceva crema in noi astfel ca, cel putin mie mi-a trecut destul de repede durere…aveam o teama destul de mare ca vom fi nevoiti sa dormim in picioare :)))…
Ne-am inscris la rafting…noi, baietii…am zis sa facem ceva deosebit… nu stiam exact cu ce se mananca sportul asta si nu aveam nici cea mai vaga idee in ce ne bagam…era una dintre putinele chestii care se platea separat (10 lire turcesti pentru o barca de doua persoane)…echipele au venit naturaral…eu cu alex pentru ca eram mereu nedespartiti, cata cu claudiu si horia cu ruca…eu cu alex, care facem mult sport impreuna (jucam basket, fotbal, ping-pong si multe altele care nu imi vin acum), si de obicei ne intelegem bine, aici pur si simplu nu ne-am conectat…am plecat primii si ne-au depasit ambele echipe formate din colegii nostri…ba dadeam stramb, ba intram in pereti, fie nu aveam pozitiile bune, fie nu tineam vaslele pe aceeasi parte etc, ideea este ca din punct de vedere sportiv, pentru noi cursa a fost un fiasco total…din punct de vedere al distractiei insa, a fost foarte tare…mai ales pentru fetele care stateau cu aparatele si camerele pe margine… Inainte de final, cand treceam pe sun un pod (la umbra) si incetasem sa mai speram ca putem ajunge vreuna din barcile care ne intrecusera, ne-a aparut in fata o barca in care se chinuiau doua pustoaice de cel mult 14 ani…Tring!!! Am inceput sa bagam materiale , ca sa intrecem si noi pe cineva…si…si…am reusit…macar n-am iesit noi ultimii…Ha!
Dupa intoarcerea la hotel, dusurile de rigoare si masa de seara, am iesit tinta spre o discoteca… Am decis sa mergem in cea in care prietenii nostri fusesera cu o noapte inainte si de care se declarasera multumiti…
In statiune era o strada (numita simbolic Bar Street) pe care erau grupate de-o parte si de alta imensa majoritate a barurilor/cluburilor/discotecilor. Am avut surprindere sa gasim aici foarte multe pub-uri cu specific iralndez, unul belgiano-olandez, cateva britanice si restul „nedecise”…
Barul irlandez in care am poposit (sorry, dar nu i-am retinut numele), era gol cand am ajuns noi…patronul (cred), ne-a intampinat voios alaturi de ospatari, ne-a aranjat mesele astfel incat sa incapem toti cei 13, ne-a adus meniul si ne-a pus in fata castronase cu floricele din partea casei… a plecat nu inainte de a ne spune ca pentru o bautura comandata (12 lire coktailul) mai primesti una gratis…seara a decurs destul de bine…coktailul gratis a venit insotit de alte 4-5…apoi ni s-au mai oferit si shot-uri de nu-stiu-ce…am fost alimentati non-stop cu floricele… si ni s-a pus chiar si o melodie romaneasca (fly project, daca nu ma insel)…
Seara a fost intr-adevar una reusita, fapt demonstrat si de poze…fetele s-au simtit in largul lor dansand (chiar si pe mese), iar noi, baietii, uitandu-ne la ele (capul de deasupra mea este al ioanei, in camasa neagra era patronul (dupa cum spuneam, cred!), apoi carla, anca si buca).
Alex 
Lasă un răspuns