In sfarsit…

Marius: da ca te am batut la biliard nu mai scrii?
Marius: scrii numai cand castigi tu?
Yo: ba normal k scriu fraiere
Yo: si vezi k n-am scris k ti-am rupt mufa la tenis

Incepusem deja sa scriu cand marius s-a bagat in seama…creste inima-n el de bucurie si nu poa’ sa se abtina…din liceu nu m-a mai batut la ceva…decat poate intamplator (septica si tablele nu se pun)…tin minte intr-a doispea cand m-a batut la basket a iesit din sala laudandu-se in gura mare de parca castigase steaua liga campionilor…ii venea sa planga de fericire…noroc ca nu avea masina, ca direct la universitatea il gaseai…cantand…

Sa revenim…aseara ne-am vazut la un biliard… aproape 10…racorica…eu cu el…a fost un meci d-ala de care pe care…eu 1-0…el 2-1…2-2…el 3-2…eu 4-3…si urmeaza decisivul (stabilisem ca jucam pana la 5)… a avut sansa sa ma bata la jumatate…care se pune cat doua jocuri castigate…dar a ratat-o…numai cu fraieru’ din mine nu l-a lasat pe drumuri…si i-am mai oferit o sansa…pe care bulanosul din el (caci asa a fost toata seara, numai pe noroc), nu a mai ratat-o…si de la 4-3 cu mari sperante de 5-3 pentru mine (si zeci de titluri de articol prin cap) lucrurile au luat o turnura nasoala…adica 5-4 pentru el…si reactie de mai sus de pe mess…oarecum il inteleg…ultima oara i-am dat 4-1 scurt…Acum tre’ sa recunosc ca m-a batut si sa n-o ard aiurea prin balarii… Da’ la tenis sambata n-a miscat in fata mea…acum mai oboseste omu’,na!

Astept revansa!

Publicitate