Despre ce n-am scris…

…si probabil ca ar fi trebuit:

-despre concertul chemical brothers la care am participat in sambata dinaintea plecarii la cluj…nu am scris pentru ca nici nu s-a comparat cu ceea ce mi-a aratat beyonce…pentru ca in afara de cateva melodii mai cunoscute si de animatiile din spatele lor (intr-adevar foarte tari), nu m-a impresionat cu nimic…si,precum ma asteptam, prea mult din muzica fratilor mi-a provocat durere de cap, motiv pentru care pe la 2 si ceva am cedat nervos si am plecat…

-despre shoot’em up, unul din cele doua filme pe care le-am vazut saptamana trecuta…foarte tare… cu conditia sa lasi pretentiile deoparte si sa te uiti la el ca la o satira…caterinca pura…clive owen foarte smecher, un paul giamatti pe pe care nu-l stiam atat de potent vis-a-vis de actorie si monica bellucci in nota ei obisnuita…adica OAU!!!…marea mea greseala este ca din nou am stat langa alex…

-despre concertul pink martini…nespectaculos, dar incredibil de impresionant…un alt fel de muzica pentru un public diferit…o trupa stilata care s-a produs in fata unor spectatori din pacate neobisnuiti cu acest gen de manifestari si nepregatiti sa reactioneze pe masura…o voce geniala si o trupa de instrumentisti fantastici…o muzica uneori calda si linistitoare, alteori ravasitoare si cutremuratoare…as da oricand chemical brothers pe inca un pink martini…

-despre ratatouille…festin-ul pe care l-am servit duminica spre dupa-amiaza cu alexica…deosebit din cauza subiectului prezentat…cu tupeu si o abordare indrazneata (datorita protagonistului)…dar parca ceva mai slab decat predecesoarele happy feet, shrek si restul…

Publicitate