Cum a fost?

A venit mosu’? …l-ati intampinat cum se cuvine?…v-a adus ce va doreati?…ce i-ati cerut?…da chiar, i-ati spus ce va doreati?…de cativa ani incoace (sa zicem ca de prin 2000), in familia noastra craciunul inseamna mult mai mult ca inainte…sunt sigur ca la putini se mai intampla asa…si inainte totul era deosebit…mama si cu sora ei aveau grija ca totul sa fie perfect…au o placere aparte ca toata lumea sa fie fericita…ca brazii sa fie cei mai frumosi posibili…ca masa sa fie plina cu ceea ce ne place noua,celorlalti…bibilesc si impacheteaza fiecare cadou cu multa atentie,in ambalaje special cumparate cu chipul lui mos craciun…lipesc etichete pe fiecare dintre ele si le aranjeaza atent in gramezi sub brad…scriu nume si deseneaza inimioare…lipesc pe etichete actibilde cu mos craciun…exista daruri pentru fiecare, de la rude pana la vecini…mancarea se bucura de aceeasi atentie…deh, familie de gurmanzi…obicei pastrat inca de mici, pornit de la bunica noastra care era o bucatareasa desavarsita…pasiune continuata de mama si de sora ei…nu avem cum sa fim altfel cand mamele noastre,care au continuat traditia, gatesc dumnezeieste…iar dragostea noastra pentru mancare se vede la fiecare dintre noi…eu, andrei (frate-miu), alex (vara-miu) si celalalt andrei (unchi-miu) suntem mai „bine facuti” de felul nostru…dar pe niciunul dintre noi nu ne deranjeaza…sac!…asadar intotdeauna a fost frumos…de ceva timp insa, lucrurile au devenit „serioase”…nu se mai fac greseli…totul este studiat pana la cel mai mic amanunt…pentru ca totul trebuie sa fie perfect…si de fiecare data ne iese…

Lucrurile s-au schimbat cand a aparut alexica…craciunul a devenit un ritual la care participam cu totii nu din inertie, ci dintr-o imensa placere…un ritual fara de care nu am putea concepe un an…cam de pe la 1 decembrie incep sa se agite treburile…nepotu’ ii scrie mosului si ii transmite ce vrea…ce a vazut in librarie, la colegii de gradinita sau de scoala etc…mos nicolae vine ca un fel de warm-up pentru ce va urma…se trece la impodobitul casei…apar motivele traditionale de craciun, pe masura ce decembrie se instaleaza…coronitele de brad…ciorapii agatati pe calorifer…in mijlocul holului troneaza o tabla pe care se contabilizeaza foarte atent zilele ramase pana la…felicitari prin biblioteca…statuetele cu mosu’…papusile de plus…renii…se impart sarcinile…cine ce cumpara…colindatorii sunt primiti in casa si serviti cu cozonc (cei care merita,desigur, nu obraznicaturile iesite sa adune bani de tigarii)…in ultimul timp, a devenit o reala problema gasirea „mosului”…pustiul are deja 8 ani…la inceput mergeau surogatele de genul vecinu’, tatal colegei sau prietenul tatalui…cand alexica avea vreo 3 ani, a prestat chiar si marius… [ isi bagase o mare perna pe sub costum, ca sa para mai „mos”, iar perna ii facea probleme pentru ca nu prea  statea…s-a ras ceva in anul ala…]…anul asta problema a fost incredintata unui profesionist…si lucrurile au mers struna…pe 24 ne strangem toti…si vine mosul…invariabil…an de an…poezii,nerabdare…emotii…bucurie…ii lucesc ochii de fiecare data…iar noi ne surprindem unul pe altul…deschidem ambalajele cu mila…si apoi inchinam un pahar…pentru noi, pentru familia noastra, pentru cei care nu mai sunt cu noi si pentru craciun…mergem la biserica…slujba de craciun este una dintre cele mai frumoase din an (aproape la fel de frumoasa ca denia celor 12 evanghelii din saptamana mare a pastelui)…tine destul de mult,totusi…personal, pe la jumatea ei, dupa 6 saptamani de post, gandul imi zboara numai la friptura de dupa…si stiu ca nu e bine!!!…aseara, slujba a tinut pana la ora 3…la sfarsitul ei, toti cei care au participat se strang in curtea bisericii la o felie de cozonac…si apoi o intindem inspre casa…urmeaza masa…si somnul…

Ritualul nu se opreste aici…in ziua de craciun se ia masa acasa la alexica…prilej pentru o noua runda de daruri…de data asta, mici atentii…chichineturi, cum le spunem noi…noi luam o cafea buna, o sticla de vin deosebit, bomboane de ciocolata pentru ei…in schimb, gasim la masa tot felul de jucarioare colorate…despre ceea ce se mananca efectiv, nu are rost sa mai scriu aici…n-ar fi frumos…

In a doua zi de craciun vine randul nostru sa-i primim la masa…se schimba locurile…din nou cadouri,din nou masa, din nou noi impreuna in fata bradului…din nou colinde in surdina si voie buna…pentru ca asa este craciunul la noi…si acesta este principalul motiv pentru care niciunul dintre noi nu concepe sa plece de craciun de acasa…pentru ca atunci cand am avut nevoie, am gasit sprijin unii in ceilalti…si pentru ca asa simtim!

Craciun fericit tuturor!

Publicitate