Nu v-am luat martisor!

Ma seaca rau faza asta cu martisoarele…nu mi-a placut niciodata si anul asta, cand calendarul m-a ajutat, m-am simtit ceva mai bine…mi se pare aiurea ca mama depoziteaza in fiecare an pungi de martisoare care raman uitate prin colturi ascunse ale casei sau prin boxa…inteleg semnificatia sarbatorii si o apreciez, dar nu mai suport izul chinezesc in care s-a imbracat de cativa ani, trotuarele pline, aglomeratia si kitsch-ul din jurul ei…si peste toate, ma cam streseaza si firul ala alb-rosu…anul asta mamei i-am cumparat totusi ceva absolut intamplator si datorita unei conjuncturi favorabile…eram vineri seara la carturesti…cautam neaparat o carte, dar am gasit alta 🙂 …la casa era un mare cos cu martisoare, handmade, deosebite, foarte atipice si, cel mai important, fara firul ala alb-rosu care ma scoate din pepeni…iar pentru claudia mi-a luat mama martisor…funny,nu?…oricum, le promisesem amandurora ca le voi duce la creatorul de teatru in seara asta…asa,ca martisor 🙂

Publicitate