Aseara am avut placerea sa particip la premiera celui mai recent film al lui nae caranfil, restul e tacere…stiam doar in mare despre ce este vorba, citisem un sinopsis si cateva articole despre el, stiam actorii, regizorul, producatorul si…cam atat…dupa avalansa de filme despre revolutie, regim, subiecte pre-revolutionare, dupa griul si cenusiul care a caracterizat cinema-ul romanesc in ultimii ani (california dreaming si dupa ea fiind exceptii fericite), speram sa vad altceva…si asa s-a intamplat…ba chiar mai mult…un film fara subiect actual…un film fara blocuri 🙂 ….un film fermecator datorita vremurilor pe care le prezinta, a anilor romantici de la inceputul secolului 20 si a costumelor… un film la care s-a muncit mult, iar asta se vede de la inceput pana la sfarsit… filmul este departe de a fi perfect, nu este niciun dubiu in legatura cu asta…are cateva „burti”…si e cam cu 20 de minute prea lung…dar sa mor daca stiu ce s-ar fi putut taia din el…indraznesc sa spun ca nae este cel mai amuzant regizor pe care il avem …filmul asta mi-a confirmat aceasta parere, pe care o aveam despre el inca de la asfalt tango si filantropica…mai este o reusita a lui nae care trebuie subliniata…si anume prezentarea lui ovidiu niculescu ca actor de film dupa rolul din restul e tacere…pana acum niculescu era asimilat ca scriitor si ca regizor…pentru rolurile de pana acum, nu prea putea fi numit actor de film…pana acum… acest rol al unui batran excentric de 50 de ani l-a ridicat la un anume nivel…si nu trebuie sa ne mai gandim la el doar ca la chelnerul din filantropica sau ala din la servici…acelasi lucru se poate spune si despre vizante, care insa mai cochetase cu filmul (vezi margo si alte 2 filme tot ale lui nae, filantropica si e pericoloso sporgersi)… concluzia…un film deosebit, care mie unul mi-a placut…destul de mult…punct…
Lasă un răspuns