Juno

Scriu despre filmul asta pentru ca este primul intr-adevar bun pe care l-am vazut anul asta…si pentru ca intre timp (miercuri seara) am mai vazut unul…dar dupa cum spuneam, asta a fost primul…in el este vorba de o pustoaica (juno) de vreo 16 ani care ramane insarcinata…contrar asteptarilor,ea decide sa pastreze copilul, sa il nasca si sa il dea spre adoptiei apoi unei familii „potrivite”…pustoiaca este geniala si asta este primul lucru care impresioneaza la filmul asta…sau asta mi-a placut mie…are un comportament foarte misto si o stapanire de sine suprarealista, greu de conceput si de acceptat…si are o naturalete aparte cu care reuseste sa treaca foarte usor peste situatia in care se afla…cu naturaletea si cu umorul deosebit de dezvoltat…mai e o chestie misto…umorul din jurul filmului, creat cu replici scurte si taioase,cu intepaturi directe si cu replici foarte actuale (de genul „swear it on the blog” si multe altele), toate conlucrand la crearea unei atmosfere light, de comedioara desteapta…mai e un lucru care mi se pare de mentionat…regizorul lui juno a facut si thank you for smoking, un alt film care mi-a placut foarte mult…

P.S.: E un personaj foarte interesant in filmul asta care, din pacate nu iese in evidenta prea mult datorita genialitatii pustoaicei…este vorba de capul familiei careia juno vrea sa le ofere copilul spre adoptie…si pe care o gaseste la anunturi in ziar…ce-i asa deosebit la el?…imi place pentru ca este un compozitor…unul de succes, din cate se pare…unul care lucreaza de acasa…care face reclame…care are o camera cu instrumente muzicale si o colectie importanta de cd-uri…care cunoaste tot ce se poate sti despre muzica…nu stiu de ce, dar imi place mie genul asta de om…poate pentru ca imi plac creativii sau pentru ca m-as vedea traind asa…nu sunt foarte sigur…

Publicitate