Singur acasa

Mai stiti seria aia cu pustiul blond, stirb si simpatic, repetata obsesiv pe tv…nu stiu de ce zic obsesiv, ca mie imi placea…spun prostii,inca imi mai place…practic, am crescut cu ea…am vazut de multe ori fiecare din parti si tot le-as mai vedea…ca ma distrau…ei bine, saptamana trecuta am vazut o noua parte…mai bine spus am trait-o…tare,nu?…ce s-a intamplat…mama a plecat de acasa…deci am stat singur…la propriu…misto,nu?…pe naiba…chestia asta se intampla rar…asta cu mine singur acasa…mama nu prea pleca…in concediu sau prin alte parti…mama si casa pentru mine sunt un tot…merg impreuna…cel mult plec eu…si cand ma intorc ea e acolo…”you can’t have one, without the other”,vorba genericului de inceput din bundy…revin…e ciudat la 24 de ani sa realizezi ca mama inca te mai invata sa mergi…ma uit la prieteni care au realizat chestii…unii, la 27 de ani (dau un exemplu), stau singuri…sau poate cu familia…cu familia proaspat intemeiata…unii au plecat de acasa certati, pentru altii asa a vrut viata…sa isi caute viitorul singuri, in alta parte…in capitala…si acum se adapteaza singuri…ar trebui sa fiu frustrat?…pentru ca eu nu am facut nimic din toate astea?…sau pentru ca,mai mult,ma complac in situatia asta?…ei bine, nu sunt…si nu gasesc ca ma complac…pur si simplu asa aleg sa traiesc…da,aleg…constient sau nu…saptamana trecuta, cat am stat singur, parca era casa goala…a,stai,chiar era 🙂 …am si slabit putin…ca mancare din parti…de felul meu sunt mai lenes…cu asta ma ajuta mama…cu asta si cu multe altele…deci mare noroc ca a plecat doar o saptamana! Deci bine ca s-a intors…deci da…mama…

Publicitate