La doctor

Ce titlu de compunere scolara am gasit si eu…dar numa’ asta mi-a trecut prin cap…azi, la ora asta se pare ca atat pot….despre ce este vorba?…ieri am fost nevoit sa fac un drum la doctor…pentru cine nu stie, ministerul sanatatii ofera sansa unor analize gratuite in luna in care esti nascut…am primit acasa un cupon si pentru ca nu am vrut sa-mi fac analizele la doctorul de familie, a trebuit sa trec pe la cabinet sa obtin o semnatura si un acord pentru a merge in alta parte…doctorita mea de familie are cabinetul in policlinica titan…la etajul sase…nu am mai fost p-acolo de vreo trei ani…iar experienta de acum a fost foarte marcanta…inca de la intrare aerul devine inchis, apasator, cu un miros puternic de neaerisit si de…boala…liftul nu merge…pentru mine la douaj de ani nu e mare problema sa urc pana la 6…dar pentru restul ma indoiesc ca e chiar ok…culoarele sunt ticsite de batrani al naibii de tristi…tencuiala cade de pe pereti, igrasia a invadat tavanul…scaune vechi, hodorogite stau dezordonat de o parte si alta a culoarului, iar pe ele se inghesuie oamenii obligati sa astepte ore intregi pentru o consultatie…in timp ce astepti se isca discutii care de care mai aprinse,fiecare ducand, inevitabil la politica…la regim…la schimbarile care s-au facut si nu prea in ultimul timp…la viata lor, la greutatile pe care le indura dupa nustiucatezecideani de munca pentru stat…la boli si probleme, la lipsa medicamentelor…pentru ei viata a devenit o lupta…nici speranta nu mai citesti in ochii lor tristi…numai resemnare…e foarte trist sa vezi asta…e nasol sa vezi cum se intampla chestii la care esti neputincios…un loc in care ar trebui sa fii ajutat,care ar trebui sa fie curat si sa iti dea speranta, in care sa ai incredere, acel loc sa iti ofere atat disconfort…e de tot rahatu’ si numai la noi s-ar putea intampla asa ceva…si cand te gandesti ca dupa ce ca totul arata cum arata, mai vin si acei oameni numiti doctori sa ceara spaga pentru a schimba un pansament, chiar ca iti vine sa pleci in lume…

Saptamana trecuta, tatal unui coleg de munca, cu varsta apropiata de a mea a murit in spital, la cateva zile de la internare datorita nepasarii doctorilor…nu avea nimic foarte grav sau letal doar ca nimeni nu a fost in stare sa puna un diagnostic corect…si asta cu toata bunavointa financiara de care colegul meu imi spunea ca a dat dovada fata de ‘medici’…mai mult, imi povestea distrus ca s-a intamplat mai rau decat in moartea domnului lazarescu…ca daca noi am crezut vreun moment ca aia e fictiune izvorata din mintea vreunui scriitor complexat sau pervers, ei bine nu, aia este realitate,realitatea unei capitale europene in anul 2008, unde oamenii sunt obligati sa se zbata in griul spitalelor neutilate,in lipsa de medicamente, in superioritatea aroganta cu care sunt tratati de doctori si unde sunt pusi in situatia de a-si cersi speranta la viata,pierduti printre spagi si birocratie…Multa sanatate tuturor!

Publicitate