Dragostea dureaza trei ani

Motto: ” În primul an, cumperi mobila. În al doilea an, muţi mobila. În al treilea an, împarţi mobila.”

M-am chinuit ceva luni bune sa ajung la piesa asta…inca de pe la inceputul anului tot incerc, de fiecare data fara succes…nici anul trecut in laptarie, nici in vara pe motoare…intre timp s-a luat si o scurta vacanta…care s-a terminat saptamana asta…iar luni am reusit si eu sa ajung…din nou cu peripetii…din nou credeam ca o s-o ratez…eu am o ambitie de a nu intra la piese sau filme dupa ce au inceput…la filme nu o respect mereu,dar la teatru incerc pe cat posibil…luni seara am stat prins in trafic…am ajuns greu cu vreo 10 minute inainte sa inceapa…era plin…nu glumesc, era arhiplin…pe jos se pusesera perne pe care lumea statea tolanita…pe culoarul de trecere era plin de bancute pe care stateau cate trei patru oameni…chiar si pe scena, pe jos, stateau cativa…chiar ma intrebam unde o sa se desfasoare actorii…da’ s-au descurcat bine…intr-o atmosfera mai mult decat relaxata, cristi iacob a deschis balul cu cateva cuvinte…si apoi au trecut la treaba…teatru non-conformist…dinamica multa ( chiar si in spatiu restrans ), spontaneitate si interactiune cu publicul, muzica buna, mult ras si ( din pacate ) al naibii de mult tutun ( chiar si pe scena )…probabil ca e felul in care isi muta ei ( actorii ) atentia de la audienta…sau poate sunt doar fumatori inraiti…revin la piesa…este pusa in scena de chris simion dupa o carte a lui frederic beigbeder…scriitorul asta este un fost publicitar francez care a scos acum cativa ani o carte misto in care povestea dedesubturile respectivului domeniu…cartea a devenit rapid best-seller, mai ales ca vorbea despre un subiect in continua eruptie si despre care lumea stia prea putin la acea vreme…titlul original era 99 franci…tradusa in engleza, moneda a devenit euro…apoi adaptarea in romana s-a numit initial 199 000 lei…dupa denominare s-a numit 19,9 ron ajungandu-se ca ultima varianta aflata pe piata sa se cheme 29,9 ron…am citit-o, e foarte misto…o sa scriu despre ea in curand…povestea acolo despre droguri, santaj, crime, compromisuri si tot felul de manipulari care se intampla in lumea advertisingului francez…omul chiar a fost arestat pentru posesie de droguri pe la inceputul lui 2008…succesul lui si a cartilor lui a facut ca tot ceea ce s-a preluat de la el sa aiba incredibil succes pe oriunde s-a jucat…

De la Beigbeder citire ( din dragostea…):

‘Iubita mea, nu te-am inselat de placere.

Te-am inselat pentru supravietuirea speciei.

Cand nevasta iti devine prietena, e cazul sa propui unei prietene sa iti devina nevasta.

Cand imi place o fata, vreau sa ma indragostesc de ea,vreau s-o sarut.

Cand o sarut, vreau sa ma culc cu ea.

Cand ma culc cu ea, vreau sa traim impreuna intr-un apartament mobila.

Cand traim impreuna intr-un apartament mobilat, vreau sa ma insor cu ea.

Dupa ce ma insor cu ea, intalnesc o alta fata care imi place…” 🙂 🙂 🙂

Dragostea dureaza trei ani s-a jucat cu succes de vreo 300 de ori prin tara incepand din aprilie 2006, in laptarie, la motoare si in vama…se spunea despre ea ca toti oamenii din publicitatea romaneasca au vazut-o pana acum, iar cei care nu au vazut-o ar trebui sa mearga… nu comentez prea mult aceasta afirmatie, cert este ca piesa ridica niste probleme actuale, dezvaluie niste moduri interesante de a gandi, ofera conceptii dubioase asupra lucrurilor dar prezinta si rezolvari concrete. Cristi Iacob, Adriana Trandafir ( efervescenta si dinamica in ciuda varstei), Gabriela Iacob ( Cristi si Gabi nu sunt rude, dar sunt impreuna 🙂 ), si inca un actor caruia, marturisesc cu parere de rau ca nu i-am retinut numele 😦 , se completeaza perfect si reusesc sa te tina acolo.

Ca de incheiere:

„Aşa e viaţa: cum eşti niţeluş fericit, cum are ea grijă să te cheme la ordine.

Ne-am fost infideli, rând pe rând.

Ne-am lăsat aşa cum ne-am luat: fără să ştim de ce.

Căsătoria este o uriaşă maşinaţie, o escrocherie infernală, o minciună organizată, în care ne-am pierdut ca doi copii. De ce? Cum? Foarte simplu. Un tânăr cere mâna femeii pe care o iubeşte. Lui îi ţâţâie fundul de frică, e înduioşător, transpiră, bâiguie, iar ea, ea are ochii strălucitori, râde nervos, îl pune să repete întrebarea. De îndată ce ea a spus da, pe cap le cade brusc o întreagă listă de obligaţii: cine şi prânzuri în familie, planuri pentru masa festivă, probe pentru rochia de mireasă, ciorovăieli, interdicţia de a râgâi sau pârţâi în faţa socrilor, stai drept, zâmbeşte, zâmbeşte, e un coşmar fără sfârşit şi ăsta nu-i decât începutul. După aceea – o să vedeţi – totul este organizat în aşa fel încât să se deteste reciproc.”

Publicitate