Tura 1 in Poiana

Disclaimer: pozele sunt facute cu telefonul!

In loc de introducere:

-Alo.
-Ce faci?
-Bine?
-Ai luat pozele de la Alex?
-Da.
-Si cum sunt?
-Merg…
-Ai scris pe blog?
-Nu!
-De ce?
-N-am avut timp!
-Da’ soriciul l-ai mancat?
-Da…
-Tot?
-Da…
-Si cum a fost?
-Senzatie!!!
-Pai atunci sa scrii si de ‘machina’!
-Ce face?
-Sa scrii de ‘machina’…de masina…
-A…ce sa scriu?…de ce?
-Cum de ce? Ca ne-a dus si ne-a adus…asa vrea ea, asa mi-a zis!
………

Sambata dimineata, ora 5…abia ce mi-am terminat omleta si il astept pe marius…il astept degeaba ca omu’ intarzie…ca de obicei…apare pe la si 25…cu ‘machina’…tot e bine…eu,ghiozdan, placa, legaturi…urmatorul pe lista, alex…el, ghiozdan, placa cu legaturile deja puse…a mai bagat o tura in prealabil cu un week-end inainte…fixam placile in ‘machina’ si plecam sa completam echipa…nicu…doar cu ghiozdan…in formatie completa, alimentam ‘machina’ si directia poiana…cu ‘machina’…putin inainte de 9 coboram in poiana…din ‘machina’…schimbat si fuga la inchiriat de ski-uri…primul semn nasol…cica partia n-ar fi ok…si asta ne-o zice cel de la inchiriat ski-uri…hmmm…ciudat…cand am coborat din ‘machina’ erau -13 grade…vorbeste prostii…marius si nicu isi inchiriaza ski-uri…mergem la telecabina…abia i-au dat drumul…hopa…partia drumul rosu e inchisa…si mai rau…atentionare: toate partiile sunt grav deteriorate la baza!!!multe pietre!…ce facem? luam o urcare sa vedem cum e…luam urcarea…si urcam…machina e in parcare…sus soare si putin vant…ne dam drumul…in brigada…toti patru…cad…baietii ma asteapta…tot nu-mi iese virajul…doar pe-o parte, pe cealalta il stapanesc perfect…partia e praf…multe pietre, bucati de pamant neacoperite de zapada…bucati mari de gheata…fiecare dintre ele ma/ne dezechilibreaza…’machina’ sta linistita in parcare…ma doare inima pentru ca simt ca imi stric placa…pe nicu si pe marius ii doare in basket…ei au inchiriat…ce facem?…hai pe bradul sa se dea marius cu parapanta…a primit de la o firma cadou o ‘excursie’ gratis cu parapanta…’machina’ e invidioasa…ar belii ochii dar e prea frig…ne intalnim cu lumea… cu instructorii…cat e? …sunteti primii, super-oferta…150 ron + 20 urcarea…marius se da moca…alex: ma dau si eu…nicu: ma dau si eu…eu ( ce dreacu era sa fac ) : ma dau si eu…am zis-o din inertie, imi aplaudau urechile de frica…instructorul isi freaca mainile de bucurie…isi cheama tovarasii…imi dau seama ce sunt pe cale sa fac si le zic: ba’ baieti, da’ mie mi-e cam frica!…dau peste unu’ jmecheras, glumet, tare-n clont si speriat ca si-ar putea pierde clientu’: atunci vii cu mine…e clar, m-am linistit de tot…NOT…mai mult, imi da si-un ditai sac sa car…pai ce credeai, ca mergi asa?…sincer,da…de banii mei mai car si astea…lasa, lasa ca nu mori…cap de melc ala de marius radea deja…da’ el era spanzurat cu ski-urile, nu putea sa mai care si altceva…paranteza: am o frica accentuata de inaltime…tot alex m-a convins sa ma sui intr-un ciocan in mai anul trecut in parcul de distractii din mamaia…mi-am blestemat zilele si mi-am promis ca nu mai fac astfel de nebunii…au trecut ani buni de zile pana sa ma obisnuiesc sa merg cu telecabina…mi-a trecut pentru ca imi place foarte mult muntele si snowboardul…si cred ca m-au ajutat foarte mult instalatiile ireprosabile din austria, de anul trecut…da’ in liceu era un show total cu mine in telecabina…inchid paranteza…telecabina de jos de la bradul pana sus…habar n-am la cati metri eram si imi este foarte lene sa caut…treaba devine serioasa…chiar o facem?…daaaaa…la naiba!….baietii incep sa desfasoare parasutele…’machina’ e ingrijorata…instructorul meu se aseaza primul…asta e nebun…de fapt, poate ca e mai bine asa…scurt si fara durere…as suna-o pe mama…ba n-o sun, ca o am pe constiinta si pana o sun de jos sa-i zic ca e bine, o da in preinfarct…cel putin…ma leaga ala cu tot felul de hamuri si se aseaza in spatele meu…am aparatul de fotografiat la mine, dar sunt mult prea plouat ca sa ma misc…il las in buzunar…cand iti spun eu, o iei la fuga…bine…ba, da’ alergi, nu te lasi pe cur…nu,nu…alerg…marius in spate: pun 100 de lei ca asta tipa in secunda doi…hai sictir, ca te-am auzit…fuuugi!…fuuug…dau in gol…asta sta pe picioare in spatele meu…parca aleg pe banda…fuuugi!!! pai fuuug….si odata incepe si el sa fuga…ai, sa dea naiba…fug,fugmfug…sa-nnebunesc,s-a terminat pamantul…nu tip nici de-al dracu’…ma uit in jos…imi vad picioarele cum incearca sa calce apa…am gresit sportul…sunt rece tot…sa dea naiba, am murit…incepe sa vorbeasca ala din spate…ti-e frig,nu?…da…pai bate vantul…i-as raspunde da’ mi-a inghetat fata…ma obisnuiesc…parca nu e chiar asa de rau…super-priveliste…bate vantul, inalta parasuta si apoi brusc cativa metri de cadere…tremur tot…ala din spare ma simte…stai linistit, te obisnuiesti repde…sa mori tu?…nu fa miscari bruste!…nici dac-as vrea, n-as putea…pana unde mergem?…pana jos la bradul…adica unde?…in dreapta unde vezi tu chestiile alea mici ca se misca…pai si atunci de ce o luam in stanga??…ne duce vantul…pai trage carma…n-am…serios?…da, n-am carma…pai si ce facem?…pai fac un viraj…o sa trag comenzile…sa nu te sperii…cine,eu?…sa ma sperii?…hai maaaaa….bineeee…a tras comenzile, vant cu schimbare de directie, cu coborare, cu intoarcere pe o parte…mare noroc ca mancasem tocmai la 5 dimineata…mi-a cazut guma din gura…sa fie cu noroc!…auzi tati, lasa tu virajele asa si daca aterizam in predeal nu e nicio problema…ce sa caut in predeal, dai tu biletu’ de tren pana aici dup-aia?…dau intercity la clasa intai, da-le dreacu de viraje…m-a lovit logoreea…ce-i turnu’ ala? de la centrala…aha…si ala-i patinoarul?…da…aveti clienti…nu prea multi…lolo, cred si eu…face viraj….hai ma, ca am glumit….stiu, da’ tre’ sa cobor…aha…mai fac unu’ spre stanga…si ne intoarcem de tot…sunt praj…ma uit la aia de jos cum se uita la mine…cine-i jmeker,ha?…eu 🙂 imi mai revin…inca un viraj…m-a omorat asta…la aterizare alergi, nu te pui in cur…alerg, nu ma pun in cur…ne apropiem…n-am nici cea mai vaga idee unde o sa cadem…orice tentativa de aproximatie e degeaba…vantul bate mai tare jos…sau asa il simt eu…oamenii de jos se uita…grasule, da-te la o parte ca ma duci in carca…pardon, ne duci…se prinde si lasa capul jos…cat p-aici…ating pamantul chitit sa alerg…ti-ai gasit…cad in genunchi si ma opresc…se opreste si el in spatele meu…offside, pozitie cam nefireasca…noroc ca ne acopera parasuta…am scapat!!!

Eu eram in parasuta rosie 🙂

Scot telefonul…ciudat,dar nu-mi tremura mana…totusi, il deblochez abia dintr-a treia incercare…as vrea sa rad,da’ nu prea pot…fata mi-e bocna…se aduna lumea, cum a fost cat costa?…senzatie, face toti banii…dati-va ca merita!…o sun pe mama…m-am dat cu parapanta…da’ sunt bine acum, mi-am revenit…hai ca nu esti intreg la cap,n-ai zis ca te duci sa te dai cu placa?…ba da, da’ nu era zapada…stai asa ca aterizeaza nicu…uita-te la el, parca-i viu…a scapat si asta…ne strangem amandoi si ii asteptam pe ceilalti…radem…ne strangem toti…senzatie,frate…a scapat chiar si marius…ne faceam griji ca e mai gras, da’ l-a tinut parasuta… ‘la machina’ rasufla usurata…hai la vin fiert…am bagat 4 mici dintr-un foc…sa simt ca traiesc 🙂

Cam asta cu parapanta…senzatie…m-as mai da 🙂 dupa vin m-am mai dat doua ture ( mici ) cu placa si m-am dus la patinoar…am realizat un lucru…ca nu stiu cum sa ma ridic cand cad…asta pentru ca prima oara nu cazusem deloc…iar acum, in vreo ora jumatate am cazut de doua ori…da am si invatat :)…pe la 4 si ceva ne-am intalnit la ‘machina’…ne-a deschis usile fericita sa ne vada…ne-am schimbat si am luat-o din loc…am mancat in brasov…foarte bine…ne-am plimbat putin prin piata sfatului, am facut poze, am cautat ( fara succes ) colaci si pe la 6 am taiat-o spre casa…cu ‘machina’…a condus nicu….si s-a simtit…traficul mult mai aglomerat decat cel de dimineata si totusi am facut mai putin…stie nicu domne!…stie si ‘machina’…cam atat despre prima iesire de anul asta…sa vina urmatoarele!

P.S.: Dupa cum ati inteles, marius mi-a adus sorici! Iar eu, la schimb, am scris de ‘machina’.

Publicitate