Stabilisem de vineri ca vom vedea meciul impreuna…tineam neaparat sa ne vedem si cu nicu, care venise din italia de ceva timp si pe care nu-l mai vazusem de prin martie…ramanea sa gasim un loc ok…si l-am gasit…de fapt nicu ni l-a propus, iar noi, in lipsa de alternative, l-am acceptat (cu inima cam indoita, tre’ sa recunosc)…dar nu aveam dreptatea sa ma tem…mi-era mai mult teama de amplasament si de aparitia inevitabila a „faunei de titan”…am frecventat destule locuri in zona si cunosc foarte bine fenomenul…locul, ascuns oarecum de privirile trecatorilor, este amplasat intr-o cladire care apartinuse „nufarului”…acum este un amplasament care la parter are restaurant si terasa (unde aseara era un botez 🙂 ), iar la etaj un fel de club de biliard (vreo 15-20 de mese aflate in stare foarte buna)…pe langa mesele de biliard, in capat, exista asezate mai multe canapele din piele cu masute, orientate catre un perete pe care s-a proiectat meciul…concluzia…locul ok…conditiile bune…preturi decente…voi mai reveni…meciul a curs greu…am avut ceva emotii…dar s-a terminat cu bine…iar apoi ne-am bagat la biliard…ramasese destul de putina lume in local dupa terminarea meciului…adica erau ocupate doar vreo 3 mese de biliard…
Povestea cu biliardul este simpla…mi-a placut si inca imi place, dar nu mai jucasem de un an cel putin…in liceu insa, jucam foarte foarte des…mai mult cu nicu, care joaca bine si ma cam batea…dar venea si marius destul de des cu noi…asa ca normal ca si aici s-a dezvoltat acea rivalitate…am ras cate 3 beri la meci, iar pe a patra an luat-o cu noi la masa…si ne-am pus pe jucat…nicu s-a retras repede, nu inainte sa ma bata pe mine o data…si am ramas eu cu mariusica…o ora mai tarziu aveam 4-0 si credeti-ma ca nici eu nu stiu cum…adica treaba decurgea simplu…ne puneam la vorba si pana sa ma trezesc eu, el dadea la neagra si eu mai aveam 4-5 bile pe masa…si atunci ma puneam pe munca…bagam una cate una, ii mai lucram si lui neagra si, cu putin noroc (care dupa cum se stie, tine cu cei puternici!!!), l-am batut de fiecare data…la 4-0 a zis sa mergem acasa (convenisem sa jucam pana la 5), realizand ca nu poate sa ma mai bata…a acceptat totusi sa mai joace un meci, asa, macar sa nu si-o fure le zero…acum s-a intamplat ceva ciudat…iar ne-am pus la vorba si la sfarsit, pe masa mai erau vreo 5 pline si o jumatate…iar eu habar nu aveam cu ce jucam…asa ca l-am intrebat…eu sunt cu jumatatile, nu-i asa???…nop, cu plinele,zice el…ti-ai gasit! doar nu era prost sa zica altceva…inca cred ca a fost ceva necurat la mijloc…dar acum nu mai conteaza…m-a batut si am incheiat seara la 4-1 pentru mine…am bagat apoi o shaorma (m-a cinstit el, nu mi-a venit sa cred!!!) si ne-am dus la somn…
Azi dimineata ne-am vazut iar la metrou si am mers impreuna pana la victoriei!
Saptamana frumoasa tuturor!
P.S.: Tre’ sa-i multumesc lui nicu pentru cadoul pe care mi l-a adus din spania, a fost intr-adevar o surpriza, chiar una foarte placuta!
Alex 
Lasă un răspuns